Acum 19 ani prindeam viata intr-o tara iesita recent dintr-o epoca comunista, din pacate atunci ca si acum aveam aceasi dorinta, sa nu fi deschis ochii la nastere, dar na fost sa fie asa…

Am ganduri negre, imi urasc viata, urasc tot ce ma inconjoara, urasc sa mai deschid ochii, urasc data de 4 aprilie, urasc oamenii prosti, dar defapt daca stau bine sa ma gandesc, cred ca e printre singurele sentimente care il mai simt de ceva vreme, sunt satul sa-mi iau bate-n gura de la viata, dar tot odata nu ma pot lasa invins, de ce ? de ce trebuie sa ma lupt mereu cu morile de vant ? dece trebuie mereu sa iau in gura lectii de la viata ? de ce nu pot sa imi bag pula in ea viata si sa aleg calea cea mai simpla de scapare ? de ce continui sa sper, desi am o gandire al dracu’ de pesimista ? nu stiu… la intrebarile astea nu imi pot nici eu raspunde.

In cei 19 ani de existenta am invatat multe, si trecut prin multe, stiu cum e sa fi un muritor de foame la popriu, stiu cum e sa fi un sclav, stiu cum e sa trebuiasca sa fi un lingau, stiu cum e sa traiesti prin inalta si de rahat societate, stiu cum e sa ai ceva pe costiinta si mustrari de costiinta, stiu cum e sa fi calcat in picioare, stiu cum e sa fi batjocorit, stiu cum e cand ti se implinesc visele si te poti bucura de ele, stiu cum e sa duci lipsa cuiva drag din viata ta de familie ani si ani la rand, stiu cum e sa traiesti fara parinti si sa trebuiasca sa fi pe cont propriu, stiu cum e sa iubesti si sa primesti reciproc un mare nimic si o mare batjocora, stiu cum e sa ajuti si pe urma sa se uite fapta sau sa te scuipe intre ochi, toate astea in doar 19 ani, in 19 ani de tot rahatu’ si penibili, dar am trecut mai cu hopuri cu singurul lucru pe care-l mai iubesc, muzica, acea arta ce te afunda in stari euforice si culmi de nedescris in cuvinte, am inceput un drum lung in ale muzicii de la varsta de 13 ani, am tras pentru ea, am trecut impreuna cu ea prin multe si lovit tot odata de ziduri invizibile, si a venit si momentul sa ma rasplateasca pentru munca mea fata de ea, si ma rasplatit pe masura, dar nu si viata ea mi-a mai dat un hop, hop-ul a fost sa nu ma pot bucura de rasplata muzicii, am trecut si peste asta si am continuat sa merg abatut pe drumul vietii, urmarit in fiecare zi de 14 ani incoace acelasi blestem, blestemul de a nu putea uita pe cineva…

Probabil unii dintre voi nu au sa ma creada probabil atlii o sa ma considere dus cu pluta, sincer celor care cred asta, le doresc sa treaca la viata lor prin ce am trecut eu, sa nu mai rada pe urma ca bou in fata vietii, ci sa fie ingenunchiat..

Am doua dorinte din partea voastra, sa nu imi faca nimeni nici o urare, vreau sa taceti sa am macar si eu o zi linistita, si a doua este sa nu apuc aniversarea viitoare..

p.s. este prima data cand m-am destainuit asa pe blogul meu, si cred ca ultima oara, tot ce v-am scris, v-am scris cu lacrimi de regret si de ura fata de tot din aceasta lume, va multumesc ca mi-ati inteles frustrarile si durerile vietii si nu numai, le multumesc din tot sufletul oamenilor care mi-au fost alauri de-a lungul timpului si m-au ajutat si m-au spriginit, nu am sa ii uit, si sper ca pe fiecare in parte o sa-l pot rasplati si eu la randul meu, le multumesc ascultatorilor mei ca imi sunt alaturi si ma sustin, atat am avut de zis, un weekend frumos sa aveti…